copilaria mea
Scris de la petite artiste pe martie 3, 2009
Copilăria mea are miros de gogoşi, de păpuşoi fiert, de iarbă proaspată, de flori de câmp si de bureţi de pădure. Copilăria mea are genunchii juliti si părul plin de praf. Copilaria mea se juca cu picioarele în pârâul rece, dar de cele mai multe ori se uda de tot. Copilăria mea se bătea cu noroi, chiar daca nu ştia nimeni de Omo. Copilăria mea făcea rochii la păpuşi şi pleca în excursie cu ele. Copilăria mea vindea ‘cafea’ şi ‘zahăr’ din nisip şi câştigam mulţi bani de frunză. Copilăria mea se juca ‘raţele şi vânătorii’, fotbal cu toata lumea: copii şi părinţi. Se juca ’sa tragă, sa tragă mâţa de coadă…şi şoarecele de urechi’ şi ’sticluţa cu otravă’.
Copilăria mea se băga în pat la ora 22.00 şi povestea până la ora 00.00. Copilăria mea râdea în hohote, până îi dădeau lacrimile. Copilăria mea a trăit vacanţele la ţară şi ne turnam apă cu cana ca să ne spălăm pe mâini înainte de masă. Copilăria mea nu era obosită din senin si nu avea dureri de cap. Copilaria mea trăia fiecare zi pe rând.
Copilăria mea nu se plictisea niciodata. Copilăria mea avea televizor alb-negru la care ne uitam numai iarna. Copilaria mea nu stia de calculator sau telefon mobil. Copilăriei mele nu-i păsa cum se îmbracă atâta vreme cît se simţea bine. Copilăria mea mânca mere verzi şi vişine necoapte, uneori şi clei de copac.
Copilăria mea era plină de copii.
Oare cum va fi copilăria copiiilor noştri?
Flavius spus
Seamana chiar mult cu copilaria mea doar ca eu nu cred ca ma bagam in pat chiar la 22:00
Dar sper ca si copilaria copiilor nostri sa fie asemanatoare, sa fie interactiva, plina de viata si de copii, sa nu fie o copilarie virtuala, petrecuta in fata unui monitor cu un mouse si o tastatura la indemana ca si unelte de joc, cu nenumarate conturi pe nenumarate site-uri, si miscari rotative ale capului ca singura activitate fizica…
alejandra spus
Părinţii noştri nu erau nostalgici la vârsta la care suntem noi acum. Ei trăiau şi atât. Noi uităm de multe ori să facem asta. Se întâmplă toate mult prea repede.
Foarte frumos articolul! Felicitări şi spor la scris în continuare!
teodora spus
lol….parintii mei…aaa….tata..cred ca a petrecut ca si tine…mama..hmm , era o fata de la oras si cu bani…iar eu , nu am stiut pana sa t intalnesc pe tine ce inseamna sa ai bunici la tara sau kestii d genul asta(stii destul de bine ce vreau sa spun)..libera sa fac ce vreau ..am fost mereu, dar ,cred ca undeva in sufletul meu mereu am fo oleaca invidioasa pe tine…
…..
anyway..super articol >:D< …nu stiam ce geniu se ascunde in tine
Princess spus
Eu sunt fata de la oras. Dar care e avut dese tangnte cu lumea de la sat. Care s-a prafuit din cap pana in picioare si care ajungea acasa cu scaieti prinsi in par. Si papusoiul cel fiert… mi s-a facut pofta, trebuie sa recunosc. Si mi-ai amintit de salata mea de fructe din zmeura, coacaze, capsuni si mere verzi. Sau de taiteii mei facuti din dovleacul luat pe ascuns din gradina bunicii. Au fost timpuri minunate, de care imi este dor tot mai des. Asta poate pentru ca am obosit sa fim “oameni mari” si ne-am plicitsit de rutina vietilor noastre. Si ne dam seama ca nu ne putem revolta nicicum, ca nu putem schimba nimic. tot ce putem face este sa nu ne jucam de-a v-ati ascunselea cu problemele zilnice si sa bruim prin El!
Fii binecuvantata! >:D<
alina spus
se pare ca avem aceeasi copilarie…adevarat este ca atunic traiam fiecare zi pe rand pentru ca nu treebuia sa ne facem griji pentru ziua de maine …nici acum nu trebuioe sa ne facem , dar noi tot ne ingrijoram.
danielle spus
e tabloul ideal,sa stii…sper sa le pot oferi si copiilor mei aceleasi lucruri minunate d care am avut eu parte in copilarie…si stii ceva mady?…sa-ti spun?…:(…mi-e un dor imens de copilarie…de liniste…de pace…de inocenta si libertate…(it’s all coming back to me…)
alejandra spus
aaaa, asta-i poza!
) Păi când am citit eu articolul nu era aici. 
Draga noastră frizeriţă 
)