Dumnitru Cornilescu
Domnul Isus a venit, a trăit şi a murit pe pământ fiindcă voia să caute oamenii pierduţi.
De la miazănoapte la miazăzi şi de la apus la răsărit, cutreiera ţara întotdeauna cu acelşi gând: să caute suflete… În orice clipă, în orice zi, El era gata să asculte necazurile oamenilor, căci El venise să caute pe fraţii Săi. Şi după cum căuta sufletele când trăia pe pământ, tot aşa le caută şi azi. Şi de-a lungul veacurilor El a căutat totdeauna aă mântuiască sufletele oamenilor.
Cum te-a mai căutat El pe drumurile greşite ale vieţii tale! Da, te-a căutat! Când erai bolnav în pat şi stăteai înaintea porţilor veşniciei – ţi-aduci aminte? – atunci El te căuta. Când te găseai în nevoia aceea – ai uitat? – şi ai strigat către El ca să te scape şi I-ai făgăduit că ai să te preadi Lui – îţi aduci aminte? – El te căuta! Când ai auzit o predică bună şi ai simţit că te mişcă la inimă şi ziceai: „Asta e pentru mine”, atunci El te căuta.
Când cineva ţi-a pus în mână o foaie creştină, în tren, în autobuz sau pe stradă, aunci El te căuta!
Ţi-aduci aminte când stăteai la mormântul acelei fiinţe iubite, când după moartea ei te simţeai singur-singurel pe lume şi părăsit de Dumnezeu şi de toţi şi ţi se părea că viaţa nu mai are rost pentru tine? Atunci El te căuta. Da, da, El te-a căutat de multe ori.
Pe cine cheamă El la Sine? Pe cei trudiţi să le dea uşurare. Pe cei împovăraţi să le poarte poavara. Pe cei fricoşi, cei ce au teamă, să le dea iertarea. Pe cei înlănţuiţi de vreo apucătură păcătoasă să le dea biruinţă şi izbăvire din robia păcatului. Pe cei împovăraţi cu răspunderi mari în casă, copii, afaceri, să-i întărească şi să le dea odihnă în neliniştea lor. Pe cei împovăraţi care se simt singuri pe lume, să le dea prietenia şi tovărăşia Lui. Pe cei în deznădejde să le dea curaj şi nădejde. Oricare ar fi povara ta, Isus te cheamă. El dă odihnă. El o dă fiecăruia personal, nu uita! El îmi dă mie odihna de care am nevoie şi îţi dă ţie odhina de care ai nevoie.
Am primit zilele astea un mail foarte interesant despre site-urile gen Hi5, care au împânzit lumea. Se pare că ceea ce considerăm noi o joacă a ajuns un mijloc de a face bani, pentru cei care deţin aceste site-uri; dar şi un mijloc de informare pentru organizaţiile teroriste, cărora, persoanele care au conturi pe astfel de reţele, le uşurează munca, în mod considerabil. Atenţie mare!
carte – 
ţie.
Şi mai erau o dată nişte mânuţe mici mici şi grăsunele care ţineau omuleţul asta zi şi noapte; la culcare, la masă, la joacă, la plimbare… Dar să vedeţi ce omuleţ obraznic, nu ştiu de ce se pierdea mereu. Când prin cearceafuri, când era pe sub pat, când era în mormanul de jucării, şi cine ştie pe unde mai era.